Ce sport imi place sa practic

Sportul ce imi place sa-l practic este ciclismul.

Inca de cand eram mic merg pe bicicleta. Cel mai mult mergeam la bunicii mei undeva prin judetul Braila, Era  si este un sat nu destul de mare, dar cu destui locuitori. Aer curat, fara masini care sa polueze si sa ma deranjeze din ride-urile mele pe bicicleta.
De multe ori iesam singur cu bicicleta, fara prieteni, si faceam inconjurul satului si nu numai. Tin minte ca pe cand aveam 11-12 ani, la orele de varf in toiul verii, am plecat de acasa de la bunicii mei, pe bicicleta, fara apa la mine si echipament. Pur si simplu a fost ceva spontan. Nici bunicilor nu le-am spus, ideea de a parcurge 28 de kilometri mi-a venit cand dadeam cateva ture cu bicicleta pe ulita. Sigur prietenii mei de la tara stiu despre ce vorbesc.

Am plecat fara sa spun cuiva, fara apa sau mancare, fara echipament, doar cu hainele de pe mine si cu bicicleta, la o ruda in Ramnicul Sarat. Dupa cum am spus si mai sus, eram la o ora de varf, asta insemnand ora 13:00, in toiul verii. O caldura infernala. Ies la sosea si incep sa pedalez. Pe langa mine mai treceau si cateva masini, fiind drum judetean, dar nu le bagam in seama. Opream din sat in sat pentru a bea apa de la fantana si pentru a face un popas la umbra unui copac.
Merg eu ce merg, trec calea ferata, si brusc ma trezesc la intrare in oras. Nu stiu cum trecuse timpul asa de repede dar pe drum am facut 5 ore jumate. Probabil pentru ca iubesc acest sport in aer liber pe 2 roti.

In sfarsit, ajung si la destinatie, incerc sa intru pe poarta, e incuiata. Sar gardul, deschid poarta cu zavorul si bag bicicleta in curte. O las rezemata de poarta, pe dinauntru si ma duc spre intrare la casa. Bat la usa si iese in intampinarea mea unchiul meu, intrebandu-ma ce e cu mine, cu cine am venit.
-Singur! raspund eu.
-Nu te cred.
-Singur am venit, uite bicicleta colo la poarta.
Se uita mirat si totodata socat, cum am putut eu sa parcurg atatia kilometrii cu bicicleta, pe o caldura greu de suportat, eu fiind pe atunci un pusti de 11-12 ani.

Intru in casa si al 2-lea lucru pe care ma intreaba este daca stie cineva ca am venit la el. Eu am spus ca nu. Si imediat a sunat-o pe bunica mea:

-Auzi iti spun ceva, dar sa nu te sperii.
-Nu ma sperii, raspunse bunica
-Aseaza-te jos pe pat si asculta-ma.
-Alexandru e la mine.
-Cum sa fie la tine? Ca el a iesit sa se plimbe prin sat cu bicicleta.
-Alexandru e la mine. A venit cu bicicleta.
-Ooiooo, ma omoara ma-sa cand o auzi. - mai spuse bunica mai in gluma mai in serios.

Ei inca nu ii venea sa creada.

Asa mi-am creeat un mic renume (fara voia mea) in sat. Aproape toti oamenii vorbeau despre mine si ce am reusit eu sa fac.

Va intrebati cum au auzit oamenii de mine acolo in sat? Ei bine, femeile in varsta printre care si bunica mea, cand nu mai au treaba prin gospodarie, ies la drum (un drum cu pietris pe care de abia daca trece vreo masina) pentru a vorbi una alta. Ce a mai facut țața Fanica, etc.